|
|
Comuna noastra Farcasa si de fapt toata zona chiar daca nu a fost si nu este promovata inca ca posibila destinatie turistica, este o zona straveche cu o istorie bogata cu locuri frumoase si mai ales cu oameni deosebiti, cu suflet mare, frumosi , generosi si foarte harnici. Fiind ca cred foarte mult ca trebuie facut ceva pastrarea a ceea ce a fost frumos si folositor in trecut, fiind ca e in jurul Dragobetelui, sarbatoarea dragostei la romani, care se tinea din 24 februarie si pana in 25 martie in unele locuri, va redau mai jos o poezie populara care circula in zona noastra foarte educativa sa zic asa deoarece surprinde sentimentul dragostei dintre un fecior si o fata afectat in mod tragic de relatia defectuasa in acest caz dintre parinti si copii. Inspirata dintr-o intamplare reala , la fel ca in cazul celui mai celebru cuplu de indragostiti, Romeo si Julieta, si dragostea celor doi adolescenti fecior si fata se termina prematur prin moartea lor prin inecare in Somes, datorita interventiei parintilor.
Dar, ceea ce ma surprinde intr-un mod foarte placut, este continuarea dragostei lor si dupa moarte, prin cele doua plante inflorite ce cresc din mormintele lor si se imbratiseaza ca semn al dragostei curate. Cititi va rog poezia populara si aduceti-va aminte de margaritarele neslefuite ce zac in zona noastra, zona ce l-a Romaniei pe Petre Dulfu si multi altii.
Foaie verde margarit
S-au iubit Doamne iubit,
Un fecior de gazda mare
C-o fata de sarac tare.
Cand o fost la logodit
Parintii nu i-onvoit,
Cand o fost pe la luat
Parintii nu i-o lasat.
Si mama feciorului ,
Tat ase ii zice lui:
De cat cu manduta ta
Mai bine-mi arda casa !
Eu ti-oi face merinjoara,
Scoate saua din camara
Si te du a peti-n tara!
Si-o adu cu vaci, cu boi,
Gazda mare ca si noi,
Si-o adu cu boi si vaci
Gazda mare nu saraci !
El pe cal o-ncalecat
Si-a peti-n tara o plecat.
Mers-o pe la mandra lui
Prin capatul satului.
- Iesi mandruta pana afara,
- Ca ma du a peti-n tara!
Mandra afara o iesit,
C-on par galben despletit,
Cu lacrimi pana-n pamant
Si din gura ase zicand
- Ia bade naframa me,
Ca am feciorit cu ea,
Cand calul li adapa
Tu naframa i cota
De-i vede-o-n cornuri rupta
Pe margini toata cernita,
Sa stii bade ca-s perita!
Si s-o luat si s-a dus,
Pa mijlocul drumului,
Pana-n varfu codrului .
Calul l-o tapat sa pasca,
El s-o pus sa hodineasca.
Calul si l-o adapat
Naframa i o cotat,
Si- vazut-o in coarne rupta,
Pe margini toata cernita
Si-o stiut ca ea-i perita.
Aunci incalec a si se intoarce repede acasa, intra mai intai pe la casa mandrei, o cheama afara si iese mama fete spinandu-i:
Ione de cand ni te-ai dus,
Mana pe nimic n-o pus
In casa n-o maturat,
Nici vasa nu mi-o spalat!
Ea la moara a alergat
La moara tatane-tau,
S-a aruncat la bontau,
Ioane de dorul tau!
Feciorul alearga acasa si-i zice mamei :
Desala maica calu,
Ca nu-ti mai vezi fecioru!
Apoi merge la moara, intreaba morarii unde s-a aruncat si o cauta si el, vede pe deasupra apei coltu zadii, o gaseste o saruta de trei ori si apoi se ineaca si el tinand-o de mana si sarutandu-se. Apoi ii cauta trei sate si jumatate, si ii gasesc mai jos langa un podut frumos.
Si pe el l-au ingropat
Colo sus langa altar
Pance-o fost de bocotan,
Iar pe ea o ingropat
Colo jos in tintirim
C-o fost fata de crestin.
Din mormantul de la fata
O crescut o ruja alba,
Din mormant de la fecior
O crescut un rugusor,
Rugutul atat s-a intins
Pana ruja o cuprins.
Cati oameni pe drum trece
Stau in loc si ase zice
Vezi ce face dragoste ?
C-o fost dragoste curata
Dintre un fecior si-o fata.
Maica-sa pe cati vede
La toti ase le zice:
Cine-a desparti doi dragi
Poarte-i corbii carnea-n fagi,
Sangele pe sub copaci,
Pance-o despartit doi dragi.
|
|
